Amplasata pe vechea fortificatie a castrului roman al legiunii a XIII-a Gemina si pe cetatea medievala, noua constructie este unicata in arhitectura militara din Transilvania. Planul fortificatiei a fost realizat de italianul Giovanni Morando Visconti, cu aprobarea generalului austriac Eugeniu de Savoia. Astfel, cetatea de plan patrat, avea ziduri masive de piatra, inconjurate de un sant adanc.

Cetatea medievala Alba Iulia se intinde pe aproximativ 70 ha, fiind conceputa dupa sistemul Vauban. Ridicată pe locul unui castru roman, cetatea din Alba-Iulia pastreaza amprenta medievala. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20.000 de iobagi.
Pe latura de est, cetatea avea o poarta impunatoare, numita "Sf. Gheorghe", iar pe cea de vest, o alta poarta numita "Sf. Mihail". Azi se pastreaza bine latura de sud a acestei constructii, precum si cele doua bastioane construite in timpul lui Gabriel Bethlen.
Cetatea medievala este alcatuita din fortul central si sapte bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf. Stefan, Trinitatii, Sf. Mihai – demantelat partial – Sf. Carol, Sf. Elisabeta, Sf. Capistrano), prezentand toate elementele de fortificare adaptate tehnicii militare a timpului: clesti, reveline, contragarda, sant, antesant si glacis, organizate pe principiul flancarii reciproce si al apararii la distanta. Intrarea se face prin sase porti, dintre care patru sunt decorate cu figuri si scene din mitologie, de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig. Cele 7 bastioane, fiecare purtand un nume, aveau blazoane si inscriptii dedicate patronilor lor.
In totalitate cetatea medievala se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea, Marea Unire a Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.