Find accommodation
Login
Login
Register
Links
Tourist Attractions
Pornind de la principiul binecunoscut si anume “calatorului ii sade bine pe drum”.. sunt de parere ca ii sade la fel de bine sa se si “laude” pe unde a fost. Si cum eu nu ma pot abtine sa nu ies din casa cu prima ocazie, oriunde ar fi aceasta “iesire”, iata ca vin sa va impartasesc cate ceva din micile mele escapade.
Astfel ca, ultima mea iesire a avut loc acum mai bine de o saptamana, mai precis in perioada 22.05 – 24.05.2010, cand cu ocazia weekend-ului mai prelungit, gratie Sarbatorilor de Rusalii, am zis ca nu se poate ca dupa atata timp ploios sa nu avem bafta si la putin soare.
Asadar si prin urmare, excursia noastra a inceput ca de obicei.. cu un mic brainstorming facut vineri seara, dupa servici, in ideea gasirii unei locatii sau a unor locatii de vizitat. Si cum de data aceasta ideile nu curgeau garla, ca si in anii anteriori (o fi batranetea de vina), ne-am decis sa mergem, din nou, la Lacul Cincis (Jud. Hunedoara), insa pe un alt traseu, decat de obicei.
Prin urmare, dupa ce sambata la prima ora ni s-a confirmat ca vremea va tine cu noi.. ne-am agitat, impachetat, pregatit.. si una peste alta, inainte de pranz eram deja calare pe trabantzel, via traseul Timisoara-Lugoj-Caransebes-Hateg-Hunedoara-Lacul Cincis. Practic un total de 290 km (dus), pentru ca intoarcerea urmand sa se faca pe alta ruta.
Pentru ca nu am mai oprit pana acuma prin Lugoj sau Caransebes si deci nu prea am nimic de descris, doresc totusi sa nu trec chiar nepasatoare si sa mentionez, de dragul viitorilor turisti, ca drumul Timisoara-Lugoj este proaspat reparat (deci intr-o stare foarte buna) in timp ce pe ruta Lugoj-Caransebes se circula mult mai anevoios.
In fine, am ales traseul acesta deoarece mie personal Tara Hategului mi se pare deosebit de frumoasa meritand sa fie vazuta cu fiecare ocazie, drumul fiind insotit de obiective turistice practic la tot pasul.
Si pentru ca avem din ce alege, nu se poate sa trecem nici de data aceasta nepasatori prin frumoasa “tarisoara”, si iaca-ta ne decidem sa vizitam un mai vechi obiectiv istoric.. si anume Biserica de piatra de la Densus.
As fi dorit sa va spun mai multe lucruri despre ea, insa prefer sa las fiecaruia placerea de a o descoperi si admira in felul lui. Tot ce doresc sa zic este ca pe langa povestea ei mai mult sau mai putin cunoscuta, descoperita de noi intr-un cadru mai mult decat pitoresc si linistit, Biserica de la Densus trebuie sa ocupe un loc fruntas pe lista obiectivelor de "vizitat" cu prima ocazie cand ajungeti prin zona, fiind situata doar la 6 km de la drumul principal (din localitatea Paclisa se face stanga spre Densus).
Ajunsi acolo, ne dam jos din masinuta si dupa imortalizarea panoului de prezentare, aflat chiar la intrare, ocazie cu care ne mai imbogatim si noi putin cultura generala, urcam incet pe potecuta ce strajuieste mormintele de la baza bisericii, pana sus pe culmea dealului, unde ne astepta cel mai frumos edificiu de piatra din sec. XIII. Si cum Cel de Sus se pare ca este de partea noastra si de data aceasta, nu ne lasa sa o admiram doar din exterior, deoarece preotul care are in grija biserica, ne vede si o ia inainte ca sa ne deschida si usa de la intrare. Mentionez acest lucru, deoarece am prieteni care au avut nesansa de a o gasi inchisa si pe nimeni in jur care sa le stea la dispozitie. Din pacate, la fel ca si in cazul multor alte edificii de la noi din tara, promovarea ei este destul de slabuta. Si ca si o completare la aceasta, preotul respectiv, desi cu un chip mai bland si binevoitor, prefera sa stea putin mai restras, raspunzand destul de scurt la timidele noastre intrebari. Pe langa aceasta, descoperim ca el nu poate sa ne ofere mai nimic in materie de “pliante”, inafara de o vedere (la pret de 2 ron bucata) si o carte cu obiective turistice din Tara Hategului (30 ron bucata).. la care putem adauga nelipsitele iconite, carti de rugaciuni, lumanari si alte obiecte duhovnicesti. De mentionat este faptul ca nu exista nici o taxa de vizitare.. si totusi.. locul este foarte ingrijit si curat. Si ca un turist care se respecta, nu-ti vine nici sa incalci regula cu “fotografiatul interzis in interior”…
Dar iata ca scurta noastra oprire se termina aici.. si ne pornim la drum, inspre Hunedoara, la Castelul Corvinilor. As fi vrut sa vin cu cateva detalii despre acesta, insa avand in vedere ca eu l-am vizitat acu ceva vreme, pe cand doar ce se incepusera lucrarile de restaurare, nu as vrea sa vin cu informatii eronate. Poate cu alta ocazie. Oricum, oprirea noastra a fost justificata prin punctul de intalnire cu restul lumii, stabilit la baza castelului, ocazie cu care am putut admira din exterior cele cateva modificari / restaurari aduse. Insa mai bine las imaginea sa vorbeasca de la sine.
Si sa mergem mai departe spre Lacul Cincis, unul dintre cele mai linistite locuri, aflate oarecum in mijlocul civilizatiei, si totusi inca neatins de spiritul distructiv al turistului.. sau al prostului afacerist. Iar aici sunt mai multe de spus.. ca deh…am stat 3 zile cu cortul. Asa ca prima data o scurta lectie de “istorie”, ca sa zicem asa.
Se spune din batrani cum ca Lacul Cincis s-ar fi format in urma inundarii satului cu acelasi nume (sat fondat de altfel de “cinci insi”.. de la care se zice ca ii si vine numele), cu tot cu cele doua biserici, gospodarii si cimitir, undeva prin anul 1962, cand in jur de 800 de familii au fost stramutate in mod fortat. Una dintre “ciudateniile” cele mai cunoscute ale lacului, este aceea a turlei celei mai vechi biserici din sat, atestata documetar in 1360, care in vremuri de mare seceta reuseste sa iasa la suprafata.
Mai sunt si unele legende legate de istoria lacului, legende sau mai bine zis blesteme, pe care le-am auzit, de pe ici, de pe colo, de la cate un localnic.. insa incercam sa nu plecam urechea la toate si ne propunem sa profitam de atmosfera de liniste si relaxare pe care acesta ne-o ofera.
Asa ca las istoria si trec mai departe, dorind sa mentionez faptul ca este o zona in proaspata dezvoltare turistica, avand cateva pensiuni si posibilitati de agrement (ce-i drept putine, insa ele exista), apa lacului este curata si calduta, exista si posibilitatea de pescuit pentru pasionati.. soare.. si muuulllta liniste. Si chit ca la sfarsit de saptamana lumea vine la cate un gratar, muzica nu suna ca in targ, pe la tarabe.. ci din contra.. lumea de dovada de civilizatie. Ceea ce este destul de rar. Ce ma surpinde este ca ceea ce am citit si am auzit inainte de ambele mele vizite acolo, nu se potriveste nicidecum cu ce am experimentat eu. Lumea vorbea de ingramadeala, tiganie.. miros de mici la fiecare colt de iarba, cocalari, smecheri si altecele… Ce mai?! Ca-n targ. Drept e ca eu am fost oarecum in “extrasezon” – sa zic asa – adica undeva prin mai, respectiv septembrie, insa impresiile mele nu se potrivesc deloc cu cele ale altora. Banuiesc ca pana la urma e la latitudinea, experienta si norocul fiecaruia. Asa ca, fara sa dai un ban pe locul de campare – a se nota ca nu este vorba de camping ci efectiv de spatiu berechet pentru pus cortul, fie ca e mai spre padure sau nu.. poti sa petreci doua-trei zile linistite.. de ti se face urat de viata.. atat de liniste poate sa fie..
Dar cum tot ce e frumos trece repede, asa au trecut si cele trei zile petrecute pe malul Lacului Cincis.. si iata-ne ca ne impachetam iar si o taiem la drum spre casa, de data aceasta pe ruta Cincis – Hunedoara – Deva – Ilia – Lipova – Arad – Timisoara.
Pe traseu, la insistentele mele ne decidem sa oprim pentru prima data la casa memoriala a nobilului Gabriel Bethlen (Loc. Ilia), unde gratie unui autocar de turisti (pentru ca vizita este posibila doar la cerere - pentru grupuri), avem si noi sansa sa gasim deschis si sa si vizitam.. drept e ca in contratimp.. minuscula locuinta.
Desi bine pastrata, casa are dezavantajul de a nu mai avea mai nimic in ea.. decat o sala amenajata pentru mini-conferinte.. si multe pliante, majoritatea in limba maghiara - ceea ce mie personal mi-a lasat un gust putin amar.
Asa ca facem si aici rapid cateva poze, in timp ce tragem cu urechea la ce se vorbeste in jur.. si aflam pe scurt mica istorie a casei…si anume ca respectiva cladire a fost construită de regele Poloniei şi Principele Transilvaniei, Ştefan Bathory, fiind cedată în 1574 fidelului său Farcaş Bethlen, tatăl viitorului principe protestant, Gabriel - născut acolo în 1580. Asfel casa este considerata ca fiind una dintre cele mai vechi locuinţe construită în stil renascentist, de pe teritoriul tarii, fiind bine pastrata si in ziua de azi. Cam scurt, dar ne consideram multumiti ca totusi nu am trecut nepasatori si ne imbarcam pentru ultima parte a excursiei.
Pana la Timisoara reusim sa admiram din mers, pentru a nu stiu cata oara Castelul de la Savarsin, mai apoi cetatea Soimos si Manastirea de la Radna, ele ramanand sa faca subiectul unui alt “jurnal de calatorie”.. cu ocazia unei viitoare vizite.. Asa ca mica noastra escapada se incheie aici si ca de obicei ea se finalizeaza cu o noua lista de obiective, pe care speram ca in excursia viitoare sa nu le ratam.
Astfel ca, ultima mea iesire a avut loc acum mai bine de o saptamana, mai precis in perioada 22.05 – 24.05.2010, cand cu ocazia weekend-ului mai prelungit, gratie Sarbatorilor de Rusalii, am zis ca nu se poate ca dupa atata timp ploios sa nu avem bafta si la putin soare.
Asadar si prin urmare, excursia noastra a inceput ca de obicei.. cu un mic brainstorming facut vineri seara, dupa servici, in ideea gasirii unei locatii sau a unor locatii de vizitat. Si cum de data aceasta ideile nu curgeau garla, ca si in anii anteriori (o fi batranetea de vina), ne-am decis sa mergem, din nou, la Lacul Cincis (Jud. Hunedoara), insa pe un alt traseu, decat de obicei.
Prin urmare, dupa ce sambata la prima ora ni s-a confirmat ca vremea va tine cu noi.. ne-am agitat, impachetat, pregatit.. si una peste alta, inainte de pranz eram deja calare pe trabantzel, via traseul Timisoara-Lugoj-Caransebes-Hateg-Hunedoara-Lacul Cincis. Practic un total de 290 km (dus), pentru ca intoarcerea urmand sa se faca pe alta ruta.
Pentru ca nu am mai oprit pana acuma prin Lugoj sau Caransebes si deci nu prea am nimic de descris, doresc totusi sa nu trec chiar nepasatoare si sa mentionez, de dragul viitorilor turisti, ca drumul Timisoara-Lugoj este proaspat reparat (deci intr-o stare foarte buna) in timp ce pe ruta Lugoj-Caransebes se circula mult mai anevoios.
In fine, am ales traseul acesta deoarece mie personal Tara Hategului mi se pare deosebit de frumoasa meritand sa fie vazuta cu fiecare ocazie, drumul fiind insotit de obiective turistice practic la tot pasul.
Si pentru ca avem din ce alege, nu se poate sa trecem nici de data aceasta nepasatori prin frumoasa “tarisoara”, si iaca-ta ne decidem sa vizitam un mai vechi obiectiv istoric.. si anume Biserica de piatra de la Densus.
As fi dorit sa va spun mai multe lucruri despre ea, insa prefer sa las fiecaruia placerea de a o descoperi si admira in felul lui. Tot ce doresc sa zic este ca pe langa povestea ei mai mult sau mai putin cunoscuta, descoperita de noi intr-un cadru mai mult decat pitoresc si linistit, Biserica de la Densus trebuie sa ocupe un loc fruntas pe lista obiectivelor de "vizitat" cu prima ocazie cand ajungeti prin zona, fiind situata doar la 6 km de la drumul principal (din localitatea Paclisa se face stanga spre Densus). Ajunsi acolo, ne dam jos din masinuta si dupa imortalizarea panoului de prezentare, aflat chiar la intrare, ocazie cu care ne mai imbogatim si noi putin cultura generala, urcam incet pe potecuta ce strajuieste mormintele de la baza bisericii, pana sus pe culmea dealului, unde ne astepta cel mai frumos edificiu de piatra din sec. XIII. Si cum Cel de Sus se pare ca este de partea noastra si de data aceasta, nu ne lasa sa o admiram doar din exterior, deoarece preotul care are in grija biserica, ne vede si o ia inainte ca sa ne deschida si usa de la intrare. Mentionez acest lucru, deoarece am prieteni care au avut nesansa de a o gasi inchisa si pe nimeni in jur care sa le stea la dispozitie. Din pacate, la fel ca si in cazul multor alte edificii de la noi din tara, promovarea ei este destul de slabuta. Si ca si o completare la aceasta, preotul respectiv, desi cu un chip mai bland si binevoitor, prefera sa stea putin mai restras, raspunzand destul de scurt la timidele noastre intrebari. Pe langa aceasta, descoperim ca el nu poate sa ne ofere mai nimic in materie de “pliante”, inafara de o vedere (la pret de 2 ron bucata) si o carte cu obiective turistice din Tara Hategului (30 ron bucata).. la care putem adauga nelipsitele iconite, carti de rugaciuni, lumanari si alte obiecte duhovnicesti. De mentionat este faptul ca nu exista nici o taxa de vizitare.. si totusi.. locul este foarte ingrijit si curat. Si ca un turist care se respecta, nu-ti vine nici sa incalci regula cu “fotografiatul interzis in interior”…
Dar iata ca scurta noastra oprire se termina aici.. si ne pornim la drum, inspre Hunedoara, la Castelul Corvinilor. As fi vrut sa vin cu cateva detalii despre acesta, insa avand in vedere ca eu l-am vizitat acu ceva vreme, pe cand doar ce se incepusera lucrarile de restaurare, nu as vrea sa vin cu informatii eronate. Poate cu alta ocazie. Oricum, oprirea noastra a fost justificata prin punctul de intalnire cu restul lumii, stabilit la baza castelului, ocazie cu care am putut admira din exterior cele cateva modificari / restaurari aduse. Insa mai bine las imaginea sa vorbeasca de la sine. Si sa mergem mai departe spre Lacul Cincis, unul dintre cele mai linistite locuri, aflate oarecum in mijlocul civilizatiei, si totusi inca neatins de spiritul distructiv al turistului.. sau al prostului afacerist. Iar aici sunt mai multe de spus.. ca deh…am stat 3 zile cu cortul. Asa ca prima data o scurta lectie de “istorie”, ca sa zicem asa.
Se spune din batrani cum ca Lacul Cincis s-ar fi format in urma inundarii satului cu acelasi nume (sat fondat de altfel de “cinci insi”.. de la care se zice ca ii si vine numele), cu tot cu cele doua biserici, gospodarii si cimitir, undeva prin anul 1962, cand in jur de 800 de familii au fost stramutate in mod fortat. Una dintre “ciudateniile” cele mai cunoscute ale lacului, este aceea a turlei celei mai vechi biserici din sat, atestata documetar in 1360, care in vremuri de mare seceta reuseste sa iasa la suprafata.
Mai sunt si unele legende legate de istoria lacului, legende sau mai bine zis blesteme, pe care le-am auzit, de pe ici, de pe colo, de la cate un localnic.. insa incercam sa nu plecam urechea la toate si ne propunem sa profitam de atmosfera de liniste si relaxare pe care acesta ne-o ofera. Asa ca las istoria si trec mai departe, dorind sa mentionez faptul ca este o zona in proaspata dezvoltare turistica, avand cateva pensiuni si posibilitati de agrement (ce-i drept putine, insa ele exista), apa lacului este curata si calduta, exista si posibilitatea de pescuit pentru pasionati.. soare.. si muuulllta liniste. Si chit ca la sfarsit de saptamana lumea vine la cate un gratar, muzica nu suna ca in targ, pe la tarabe.. ci din contra.. lumea de dovada de civilizatie. Ceea ce este destul de rar. Ce ma surpinde este ca ceea ce am citit si am auzit inainte de ambele mele vizite acolo, nu se potriveste nicidecum cu ce am experimentat eu. Lumea vorbea de ingramadeala, tiganie.. miros de mici la fiecare colt de iarba, cocalari, smecheri si altecele… Ce mai?! Ca-n targ. Drept e ca eu am fost oarecum in “extrasezon” – sa zic asa – adica undeva prin mai, respectiv septembrie, insa impresiile mele nu se potrivesc deloc cu cele ale altora. Banuiesc ca pana la urma e la latitudinea, experienta si norocul fiecaruia. Asa ca, fara sa dai un ban pe locul de campare – a se nota ca nu este vorba de camping ci efectiv de spatiu berechet pentru pus cortul, fie ca e mai spre padure sau nu.. poti sa petreci doua-trei zile linistite.. de ti se face urat de viata.. atat de liniste poate sa fie..
Dar cum tot ce e frumos trece repede, asa au trecut si cele trei zile petrecute pe malul Lacului Cincis.. si iata-ne ca ne impachetam iar si o taiem la drum spre casa, de data aceasta pe ruta Cincis – Hunedoara – Deva – Ilia – Lipova – Arad – Timisoara.
Pe traseu, la insistentele mele ne decidem sa oprim pentru prima data la casa memoriala a nobilului Gabriel Bethlen (Loc. Ilia), unde gratie unui autocar de turisti (pentru ca vizita este posibila doar la cerere - pentru grupuri), avem si noi sansa sa gasim deschis si sa si vizitam.. drept e ca in contratimp.. minuscula locuinta.
Desi bine pastrata, casa are dezavantajul de a nu mai avea mai nimic in ea.. decat o sala amenajata pentru mini-conferinte.. si multe pliante, majoritatea in limba maghiara - ceea ce mie personal mi-a lasat un gust putin amar.
Asa ca facem si aici rapid cateva poze, in timp ce tragem cu urechea la ce se vorbeste in jur.. si aflam pe scurt mica istorie a casei…si anume ca respectiva cladire a fost construită de regele Poloniei şi Principele Transilvaniei, Ştefan Bathory, fiind cedată în 1574 fidelului său Farcaş Bethlen, tatăl viitorului principe protestant, Gabriel - născut acolo în 1580. Asfel casa este considerata ca fiind una dintre cele mai vechi locuinţe construită în stil renascentist, de pe teritoriul tarii, fiind bine pastrata si in ziua de azi. Cam scurt, dar ne consideram multumiti ca totusi nu am trecut nepasatori si ne imbarcam pentru ultima parte a excursiei.
Pana la Timisoara reusim sa admiram din mers, pentru a nu stiu cata oara Castelul de la Savarsin, mai apoi cetatea Soimos si Manastirea de la Radna, ele ramanand sa faca subiectul unui alt “jurnal de calatorie”.. cu ocazia unei viitoare vizite.. Asa ca mica noastra escapada se incheie aici si ca de obicei ea se finalizeaza cu o noua lista de obiective, pe care speram ca in excursia viitoare sa nu le ratam.
Manastirea Cernica este asezata in comuna cu acelasi nume, din judetul Ilfov.
Manastirea Cernica a fost construita in anul 1608 pe vremea cand domnea Radu Serban si este ctitorirea lui Mihai Viteazul, Cernica Stirbei si de sotia sa Chiajna. Intregul ansamblu a reprezentat in adevaratul sens al cuvantului o scoala de educatie monastica, complexul cuprinzand trei biserici si trei paraclise.
Biserica Mare are hramul Sfantul Nicolae, dar o data cu un cutremur din anul 1802 aceasta a fost grav avariata, iar in perioada anilor 1809 si 1815 a avut parte de numeroase reparatii de arhimandritul Timotei. In urma unui alt cutremur, din anul 1838 se darama o turla, in anul 1923 arde, iar in anul 1925 au avut loc reparatii massive.
Biserica cu hramul Sfantul Nicolae a fost ridicata in secolul al XVIII-lea de catre Dan Brasoveanu. In perioada 1962-1964 biserica a fost refacuta in totalitate, iar dupa un alt cutremur care s-a petrecut in anul 1977 aceasta este reconsolidata.
In anul 1804, arhimandritul Gheorghe a construit bisericuta Sfantul Lazar, chiar in cimitirul manastirii Cernica. Manastirea Cernica cuprinde trei paraclise: ,,Adormirea Maicii Domnului’’ ce a fost construit in anul 1790, ,,Sfantul Ioan’’ ce a fost construit in anut 1842 si ,,Intrarea in biserica’’.
Din Bucuresti pana la Manastirea Cernica se parcurge o distanta de aproximativ 40-50 km, din Constanta 230 km pe traseul Constanta - Harsova - Cernica, din Iasi 410 km pe traseul Iasi - Vaslui - Focsani - Buzau - Cernica, iar din Timisoara 550 km pe traseul Timisoara - Arad - Deva - Sibiu - Ramnicu Valcea - Pitesti si Cernica.
In judetul Ilfov mai sunt si alte obiective turistice pe care le puteti vizita : Lacul si padurea Cernica, Padurea si lacul Snagov, Lacul Mogosoaia, Manastirea Caldarusani, Manastirea Snagov, Palatul Mogosoaia si multe altele.
Manastirea Voronet este situata in satul Voronet, la 36 km de Suceava si la 4 km de centrul orasului Gura Humorului.
Manastirea Voronet reprezinta una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare.
Biserica manastirii Voronet a fost ridicata în anul 1488, in numai trei luni si trei saptamani (din 25 mai la 14 septembrie) ceea ce constituie un record pentru acea vreme si pictata in interior in 1495, arhitectura sa fiind reprezentativa pentru stilul moldovenesc. Este o biserica de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fara pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale).
Legenda relateaza ca Stefan cel Mare, in timpul unei situatii dificile dintr-un razboi cu turcii, a venit la Daniil Sihastrul, la schitul lui de la Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, printul si-a tinut promisiunea facuta calugarului si a construit o biserica dedicata Sfantului Gheorghe, ocrotitorul victoriei in batalie.
In 1547, un ucenic al Sfantului Cuvios Daniil Sihastrul, mitropolitul Grigorie Rosea, erudit cu preocupari largi, a marit biserica manastirii Voronet adaugandu-i pe latura vestica un pridvor inchis, dupa care a impodobit intregul lacas cu minunatele fresce exterioare.
In stanga usii de la intrare, sub Pisania din 1547, se afla zugravite chipurile celor doi ctitori ce-si afla odihna sub lespede de piatra in biserica manastirii Voronet: mitropolitul Grigorie Rosea si Sfantul Daniil Sihastrul.
Frescele de pe peretii exteriori, finalizate la numai un an de la moartea lui Petru Rares, apartin, alaturi de cele de la Probata, Humor, Moldovita si Arbore, epocii acestui domnitor. Culoarea dominanta a manastirii este albastrul - albastrul de Voronet.
Fatada de vest este o imensa scena pe care se desfasoara in culori stralucitoare - Judecata de apoi - o uriasa compozitie, unica in arta intregului Orient Crestin.
Fatada de sud reprezinta arborele lui Hesei si Profetii Vechiului Testament incadrati pe coloanele verticale de filosofii greci.
Restaurarea aproape integrala a picturii interioare ne dezvaluie in toata stralucirea lor cateva compozitii remarcabile.
Manastirea Voronet este la doar patru kilometri de Gura Humorului , la 36 km de Suceava si si 36 km de Campulung Moldovenesc. Distanta de la Bucuresti la Voronet este de 475 km, distanta ce poate fi parcursa in aproximativ 6 ore.
Manastirea Voronet reprezinta una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare.
Biserica manastirii Voronet a fost ridicata în anul 1488, in numai trei luni si trei saptamani (din 25 mai la 14 septembrie) ceea ce constituie un record pentru acea vreme si pictata in interior in 1495, arhitectura sa fiind reprezentativa pentru stilul moldovenesc. Este o biserica de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fara pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale).
Legenda relateaza ca Stefan cel Mare, in timpul unei situatii dificile dintr-un razboi cu turcii, a venit la Daniil Sihastrul, la schitul lui de la Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, printul si-a tinut promisiunea facuta calugarului si a construit o biserica dedicata Sfantului Gheorghe, ocrotitorul victoriei in batalie.
In 1547, un ucenic al Sfantului Cuvios Daniil Sihastrul, mitropolitul Grigorie Rosea, erudit cu preocupari largi, a marit biserica manastirii Voronet adaugandu-i pe latura vestica un pridvor inchis, dupa care a impodobit intregul lacas cu minunatele fresce exterioare.
In stanga usii de la intrare, sub Pisania din 1547, se afla zugravite chipurile celor doi ctitori ce-si afla odihna sub lespede de piatra in biserica manastirii Voronet: mitropolitul Grigorie Rosea si Sfantul Daniil Sihastrul.
Frescele de pe peretii exteriori, finalizate la numai un an de la moartea lui Petru Rares, apartin, alaturi de cele de la Probata, Humor, Moldovita si Arbore, epocii acestui domnitor. Culoarea dominanta a manastirii este albastrul - albastrul de Voronet.
Fatada de vest este o imensa scena pe care se desfasoara in culori stralucitoare - Judecata de apoi - o uriasa compozitie, unica in arta intregului Orient Crestin.
Fatada de sud reprezinta arborele lui Hesei si Profetii Vechiului Testament incadrati pe coloanele verticale de filosofii greci.
Restaurarea aproape integrala a picturii interioare ne dezvaluie in toata stralucirea lor cateva compozitii remarcabile.
Manastirea Voronet este la doar patru kilometri de Gura Humorului , la 36 km de Suceava si si 36 km de Campulung Moldovenesc. Distanta de la Bucuresti la Voronet este de 475 km, distanta ce poate fi parcursa in aproximativ 6 ore.
Cetatea de Scaun din Suceava, a fost construita la sfarsitul secolului al XlV-lea, pe vremea voievodului Petru I (1375-1391), relatandu-se despre ea pentru prima oara intr-un document din 10 februarie 1388.
Cetatea de Scaun o forma rectangulara, cu latura de sud de 36 m si latura de est de circa 40 m, cu ziduri groase de circa 1,50 m, intarite din loc in loc cu turnuri de aparare, de forma patrata. Intrarea in cetate de Scaun se facea pe latura de sud, printr-o poarta incununata de un arc semicircular. Pe laturile de est si de sud-est se gasea un sant de aparare. Datorita aparitiei artileriei ca noua tehnica de lupta s-au impus masuri pentru cresterea rezistentei la asedii a Cetatii de la Suceava. Asfel voievodului Stefan cel Mare (1457 -1504) a restructurat Cetatea de Scaun din Suceava adaptand-o noilor conditii de lupta.
Intrarea se facea pe un pod cu o parte fixa si o alta mobila si un sistem de trei porti, aparate de osteni ce stateau in camere de garda, special amenajate. Interiorul a fost modificat, fiind adaptat desfasurarii vietii la curte, dar si pentru a fi in ton cu epoca.
In partea de esta cetatii Suceava se aflau paraclisul si apartamentele domnesti, iar pe cea de vest, la subsol, se gaseau pivnitele. Sfatul domnesc se intrunea intr-o sala de mari dimensiuni aflata la etaj. Restul incaperilor din cetate erau folosite de catre osteni.
Cetatea de Scaun din Suceava era locuita in timpul luptelor, avand rol de garnizoana, in perioada de pace domnitorul si familia locuia la Curtea Domneasca din centrul Sucevei.
O ultima perioada de glorie va este pentru Cetatea de Scaun in timpul domniei lui Vasile Lupu (1643 -1653). Perioada in care cetatea este refacuta conform gustului epocii, curtea interioara fiind inconjurata de o loggia sustinuta de piloni de caramida. Pe latura de sud se construieste o baie si se amenajeaza o inchisoare in turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului musatin.
Arhitectul din Cernauti, Karl A. Romstorfer a fost primul care a facut sapaturi la Cetatea de Scaun, in perioada 1895 – 1904.
Din Bucuresti pana la Cetatea de Scaun din Sucevei sunt 436 km, din Iasi 139 km iar din Piatra Neamt 102 km. In apropierea Cetatii de Scaun puteti vizita manastirea Sf Ioan cel Nou si Muzeul Satului, iar la cateva strazi departare se gaseste cetatea Zamca.
Manastirea Turnu este o ctitorie monahala ortodoxa ce dateaza din secolul XV-XVI pe meleagurile statiunii Calimanesti, judetul Valcea. Ea se afla asezata pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia la circa 2 km amonte de Manastirea Cozia.
Asezamant de calugari, Manastirea Turnu a avut mai multe denumiri: "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu" si in cele din urma denumirea actuala de "Manastirea Turnu".
Initial, in acest loc s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia si au ridicat colibe din lemn sau chilii sapate in stanca, cum sunt cele ale pustniciilor Daniil si Misail, care exista si astazi. Apoi, la jumatatea secolului al XVI-lea, s-a construit o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" , la initiativa ieroschimonahului Misail.
In anul 1676 pe vechea temelie a bisericii de lemn, se ridica o bisericuta de piatra si caramida (sub ea s-au ingropat moastele cuviosiilor Daniil si Misail) la indrumarea metropolitului Varlaam al Tarii Romanesti.
Intre anii 1893-1901 episcopul Gherasim Timus al Argesului hotareste construirea unei cladiri cu dubla functionalitate: biserica la etaj si camere de locuit la parter. Arhitectura si pictura au fost realizate de arhitectul polonez Anton Grigorievici Lapinski, lucru ce face ca stilul bisericii sa fie diferit de bisericile romanesti. Bisericii i s-a atribuit hramul "Schimbarea la Fata" (6 August), iar Schitul Turnu pe data de 28 octombrie 1901 a fost ridicat la rang de manastire canonica ce poarta acest hram.
Manastirea Turnu a trecut printr-un incendiu devastator in noaptea de 6-7 februarie 1932, dar a fost refacuta in 1935-1936. In 1961 manastirea Turnu a fost desfiintata prin decret si transformata in "Casa de odihna" pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului, dar datorita ieromonahului Teoctist Dobrin, revine la stadiul de schit in1975 si apoi de manastire in 1988. Cutremurele din 1977, 1986 si 1990 au produs deteriorari, care au necesitat restaurarea constructiei.
In prezent la manastirea Turnu, fraiele sunt conduse de staretul Ionachie Trifa, un devotat al vietii monahale si demn gospodar.
La sfantul lacas se poate ajunge cu masina pe DN 7 si traversand podul de peste Olt de la Lotrisor, cu trenul, langa manastirea Turnu existand o statie C.F.R., sau de ce nu o plimbare pe jos din statiunea Calimanesti, peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului.
Se poate vizita in Poiana Bivolari (care se afla mai jos de actuala hidrocentrala) ruinele turnului care a dat denumirea manastirii si care a fost construit in secolulul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela pe stânca numita "Piscul lui Teofil", stânca de piatra numita ”Masa lui Traian” si baile termale de la Bivolari.
Ghid Turistic
Asezamant de calugari, Manastirea Turnu a avut mai multe denumiri: "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu" si in cele din urma denumirea actuala de "Manastirea Turnu".
Initial, in acest loc s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia si au ridicat colibe din lemn sau chilii sapate in stanca, cum sunt cele ale pustniciilor Daniil si Misail, care exista si astazi. Apoi, la jumatatea secolului al XVI-lea, s-a construit o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" , la initiativa ieroschimonahului Misail.
In anul 1676 pe vechea temelie a bisericii de lemn, se ridica o bisericuta de piatra si caramida (sub ea s-au ingropat moastele cuviosiilor Daniil si Misail) la indrumarea metropolitului Varlaam al Tarii Romanesti.
Intre anii 1893-1901 episcopul Gherasim Timus al Argesului hotareste construirea unei cladiri cu dubla functionalitate: biserica la etaj si camere de locuit la parter. Arhitectura si pictura au fost realizate de arhitectul polonez Anton Grigorievici Lapinski, lucru ce face ca stilul bisericii sa fie diferit de bisericile romanesti. Bisericii i s-a atribuit hramul "Schimbarea la Fata" (6 August), iar Schitul Turnu pe data de 28 octombrie 1901 a fost ridicat la rang de manastire canonica ce poarta acest hram.
Manastirea Turnu a trecut printr-un incendiu devastator in noaptea de 6-7 februarie 1932, dar a fost refacuta in 1935-1936. In 1961 manastirea Turnu a fost desfiintata prin decret si transformata in "Casa de odihna" pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului, dar datorita ieromonahului Teoctist Dobrin, revine la stadiul de schit in1975 si apoi de manastire in 1988. Cutremurele din 1977, 1986 si 1990 au produs deteriorari, care au necesitat restaurarea constructiei.
In prezent la manastirea Turnu, fraiele sunt conduse de staretul Ionachie Trifa, un devotat al vietii monahale si demn gospodar.
La sfantul lacas se poate ajunge cu masina pe DN 7 si traversand podul de peste Olt de la Lotrisor, cu trenul, langa manastirea Turnu existand o statie C.F.R., sau de ce nu o plimbare pe jos din statiunea Calimanesti, peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului.
Se poate vizita in Poiana Bivolari (care se afla mai jos de actuala hidrocentrala) ruinele turnului care a dat denumirea manastirii si care a fost construit in secolulul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela pe stânca numita "Piscul lui Teofil", stânca de piatra numita ”Masa lui Traian” si baile termale de la Bivolari.
Turnul Dogarilor se gaseste in orasul Bistrita, judetul Bistrita-Nasaud, in nordul Romaniei.
Ridicarea acestei fortificatii a inceput o data cu anul 1465, care a presupus un imens efort financiar si intreaga contributie a locuitorilor orasului. Datorita faptului ca Bistrita era asezata pe o terasa joasa si era flancata de dealuri, era foarte greu de aparat unicul aliat natural era raul Bistrita si terenul mlastinos ce se afla in imprejur, astfel au fost amenajate santuri si canale si s-a realizat construirea unui baraj si a unui sistem complex de porti si turnuri.
Pe durata a doua decenii Turnul Dogarilor a putut functiona chiar daca pe parcurs a mai avut parte si de diverse imbunatatiri. Cam prin anul 1545, a fost finalizata si constructia zidului avand atunci o inaltime de zece metri si o grosime de doi metri.
Din loc in loc au mai fost construite 18 turnuri si bastioane de aparare edificii care au fost ridicate pe cheltuiala breslelor, printre acestea numarandu-se si turnul rotarilor, dogarilor, frangherilor, tamplarilor, aurarilor, macelarilor, selarilor, fierarilor, croitorilor. In urma dispozitiilor Curtii Imperiale de la Viena ce au sosit in anul 1863, locuitorii Bistritei au trebuit sa inceapa distrugerea tuturor fortificatiilor, turnurilor si portilor. Daramarea acestor ziduri vechi, reprezenta in mod simbolic, o rupere de trecutul ce era bazat pe privilegii si o victorie a libertatii de miscare.
Din capitala tarii, Bucuresti, se parcurge o distanta de 420 km pana in Bistrita pe traseul Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Sighisoara, Targu Mures si Bistrita. Din Constanta se parcurge o distanta de 640 km, din Deva 270 km, din Iasi 310 km, iar din Timisoara 420 km.
In judetul Bistrita-Nasaud mai puteti vizita numeroase alte obiective turistice in afara de Turnul Dogarilor: Cetatea Ciceu, Biserica Evanghelica, Biserica Ortodoxa, Casa Ion Zidaru, Bustul lui Liviu Rebreanu, Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud, Muzeul Sasesc, Parcul si multe altele.
Ridicarea acestei fortificatii a inceput o data cu anul 1465, care a presupus un imens efort financiar si intreaga contributie a locuitorilor orasului. Datorita faptului ca Bistrita era asezata pe o terasa joasa si era flancata de dealuri, era foarte greu de aparat unicul aliat natural era raul Bistrita si terenul mlastinos ce se afla in imprejur, astfel au fost amenajate santuri si canale si s-a realizat construirea unui baraj si a unui sistem complex de porti si turnuri.
Pe durata a doua decenii Turnul Dogarilor a putut functiona chiar daca pe parcurs a mai avut parte si de diverse imbunatatiri. Cam prin anul 1545, a fost finalizata si constructia zidului avand atunci o inaltime de zece metri si o grosime de doi metri.
Din loc in loc au mai fost construite 18 turnuri si bastioane de aparare edificii care au fost ridicate pe cheltuiala breslelor, printre acestea numarandu-se si turnul rotarilor, dogarilor, frangherilor, tamplarilor, aurarilor, macelarilor, selarilor, fierarilor, croitorilor. In urma dispozitiilor Curtii Imperiale de la Viena ce au sosit in anul 1863, locuitorii Bistritei au trebuit sa inceapa distrugerea tuturor fortificatiilor, turnurilor si portilor. Daramarea acestor ziduri vechi, reprezenta in mod simbolic, o rupere de trecutul ce era bazat pe privilegii si o victorie a libertatii de miscare.
Din capitala tarii, Bucuresti, se parcurge o distanta de 420 km pana in Bistrita pe traseul Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Sighisoara, Targu Mures si Bistrita. Din Constanta se parcurge o distanta de 640 km, din Deva 270 km, din Iasi 310 km, iar din Timisoara 420 km.
In judetul Bistrita-Nasaud mai puteti vizita numeroase alte obiective turistice in afara de Turnul Dogarilor: Cetatea Ciceu, Biserica Evanghelica, Biserica Ortodoxa, Casa Ion Zidaru, Bustul lui Liviu Rebreanu, Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud, Muzeul Sasesc, Parcul si multe altele.
Padurea Letea este asezata in in partea de nord a Deltei Dunarii, la est de comuna C.A.Rosetti, in sud-estul Romaniei.
Are o suprafata totala de 2825 ha si prezinta doar o parte din intreaga suprafata a padurii care este protejata, aceasta parte fiiind pusa sub ocrotirea mediului incepand cu anul 1930 si devenind o data cu anul 1938 o rezervatie naturala.
Aceasta padure a inceput sa se dezvolte sub forma mai multor fasii late, care se mai numesc si hasmacuri, in spatiile ce erau facute intre dunele de nisip. Padurea cuprinde stejar de lunca, stejar brumariu, plop alb, frasin de lunca, tei alb. Una dintre principalele caracteristici ale acestei paduri o constituie abundenta de care da dovada plantele agatatoare: vita salbatica, hamei, curpenul de padure, dar si liana greceasca care ofera acestei paduri un aspect mediteranean. In acelasi timp, aici s-au identificat peste 2.000 de specii de insecte, vipera de nisip, vulturul codalb, acesta cuibarind trei specii de soim, corbul si multe altele.
Majoritatea dintre aceste numeroase specii de plante si animale care se gasesc aici sunt extrem de rare sau au caracteristici foarte deosebite, impreuna facand aceasta padure sa atraga o atentie deosebita pentru conservarea dar si pastrarea insemnatelor ei valori naturale.
Din capitala tarii, Bucuresti, se parcurge o distanta de aproximativ 280 km pana in Tulcea pe o ruta frumoasa si usor de parcurs : Bucuresti, Slobozia, Harsova si Tulcea. Din Timisoara veti parcurge o distanta de 743 km, din Deva 592 km, din Satu Mare 752 km, iar din Iasi se parcurg 364 km.
In judetul Tulcea puteti vizita numeroase obiective turistice, iata cateva dintre ele : Bazilica Niculitel, Piata Civica, Muzeul de Istorie si Arheologie, Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie si Arta Populara, Muzeul de Stiintele Naturii Delta Dunarii, si numeroase altele pe care le puteti alege in functie de dorintele si posibilitatile dumneavoastra.
Are o suprafata totala de 2825 ha si prezinta doar o parte din intreaga suprafata a padurii care este protejata, aceasta parte fiiind pusa sub ocrotirea mediului incepand cu anul 1930 si devenind o data cu anul 1938 o rezervatie naturala.
Aceasta padure a inceput sa se dezvolte sub forma mai multor fasii late, care se mai numesc si hasmacuri, in spatiile ce erau facute intre dunele de nisip. Padurea cuprinde stejar de lunca, stejar brumariu, plop alb, frasin de lunca, tei alb. Una dintre principalele caracteristici ale acestei paduri o constituie abundenta de care da dovada plantele agatatoare: vita salbatica, hamei, curpenul de padure, dar si liana greceasca care ofera acestei paduri un aspect mediteranean. In acelasi timp, aici s-au identificat peste 2.000 de specii de insecte, vipera de nisip, vulturul codalb, acesta cuibarind trei specii de soim, corbul si multe altele.
Majoritatea dintre aceste numeroase specii de plante si animale care se gasesc aici sunt extrem de rare sau au caracteristici foarte deosebite, impreuna facand aceasta padure sa atraga o atentie deosebita pentru conservarea dar si pastrarea insemnatelor ei valori naturale.
Din capitala tarii, Bucuresti, se parcurge o distanta de aproximativ 280 km pana in Tulcea pe o ruta frumoasa si usor de parcurs : Bucuresti, Slobozia, Harsova si Tulcea. Din Timisoara veti parcurge o distanta de 743 km, din Deva 592 km, din Satu Mare 752 km, iar din Iasi se parcurg 364 km.
In judetul Tulcea puteti vizita numeroase obiective turistice, iata cateva dintre ele : Bazilica Niculitel, Piata Civica, Muzeul de Istorie si Arheologie, Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie si Arta Populara, Muzeul de Stiintele Naturii Delta Dunarii, si numeroase altele pe care le puteti alege in functie de dorintele si posibilitatile dumneavoastra.
Manastirea Peri se afla in localitatea Sapanta din Maramures, in Parcul Dendrologic "Livada", parc ce era numit inca din vechime Livada Bisericii Parohiale din Sapanta.
Aici este locul unde timp de 312 ani, incepand din 13 august 1391, cu mici intermitente, s-a aflat sediul Episcopiei Romane a vechiului Maramures.
Cel mai cunoscut staret a fost cuviosul Pahomnie exarh patriarh peste Maramures si tinuturile invecinate. El a pus bazele Scolii de Caligrafie de la Manastirea Peri.
Aici au fost traduse in romaneste pentru prima data carti din Biblie, ex.: 'Faptele Apostolilor', 'Psalirea', 'Codicele Voronetean'. La manastire a functionat si o importanta tipografie.
Manastirea a fost distrusa in anul 1703, in timpul rascoalei antihabsburgice condusa de Francisc Rakoczi al II-lea.
Manastirea a fost reconstruita, iar biserica acesteia este cea mai inalta constructie din lemn din Europa: 75 metri. Biserica a fost sfintita la 31 august 2003, cu toate ca lucrarile de constructie nu sunt inca nici acum finalizate in intregime.
In apropierea manastirii se poate vizita Cimitirul Vesel, iar la 18 Km distanta, in Sighetul Marmatiei, puteti vizita Muzeul Satului Maramuresean si Memorialul victimelor comunismului.
Din Cluj Napoca pana in Sapanta sunt 188 Km, din Bistrita sunt 157 Km, iar din Baia Mare 49 Km
Aici este locul unde timp de 312 ani, incepand din 13 august 1391, cu mici intermitente, s-a aflat sediul Episcopiei Romane a vechiului Maramures.
Cel mai cunoscut staret a fost cuviosul Pahomnie exarh patriarh peste Maramures si tinuturile invecinate. El a pus bazele Scolii de Caligrafie de la Manastirea Peri.
Aici au fost traduse in romaneste pentru prima data carti din Biblie, ex.: 'Faptele Apostolilor', 'Psalirea', 'Codicele Voronetean'. La manastire a functionat si o importanta tipografie.
Manastirea a fost distrusa in anul 1703, in timpul rascoalei antihabsburgice condusa de Francisc Rakoczi al II-lea.
Manastirea a fost reconstruita, iar biserica acesteia este cea mai inalta constructie din lemn din Europa: 75 metri. Biserica a fost sfintita la 31 august 2003, cu toate ca lucrarile de constructie nu sunt inca nici acum finalizate in intregime.
In apropierea manastirii se poate vizita Cimitirul Vesel, iar la 18 Km distanta, in Sighetul Marmatiei, puteti vizita Muzeul Satului Maramuresean si Memorialul victimelor comunismului.
Din Cluj Napoca pana in Sapanta sunt 188 Km, din Bistrita sunt 157 Km, iar din Baia Mare 49 Km
Manastirea Brancoveni este asezata la o distanta de 20 de km sud-vest de Slatina, la sud de Piatra Olt, in apropierea soselei Slatina-Caracal, in comuna Brancoveni din judetul Olt.
In secolul al XVI-lea boierii din familia Brancoveni construiesc ansamblul arhitectural ce le poarta numele ca fiind un loc de refugiu, iar in anul 1570, bunica lui Matei Basarab a construit o bisericuta din lemn unde slujeau calugari. In perioada anilor 1582-1583 este prima atestare documentara a manastirii. Mai tarziu, in anul 1634, Matei Basarab intreprinde lucrari pentru transformarea si refacerea ansamblului arhitectural ce era prevazut cu un sistem de fortificatii foarte ingenios ce ave aca scop asigurarea unui bastion de aparare, in diverse cazuri ale unor operatiuni militare. Turnul cu clopotnita, pivnitele boltite si spatioase, precum si zidul de aparare care era prevazut cu creneluri dateaza de pe vremea lui Matei Basarab.
Biserica actuala are hramul ,,Sfantul Nicolae’’ fiind construita in anul 1699. Mai tarziu, biserica- bolnita va fi ctitorita tot de dansul. Manastirea a fost partial arsa in timpul razboiului turco-austriac, iar mai tarziu, in anul 1838 a fost grav avariata in urma unui cutremur.
In anul 1700, biserica a fost reconstruita intr-un stil brancovenesc, fiind in forma de cruce. Pictura dateaza din anul 1837, autorii fiind unii necunoscuti. In anul 1702 a fost ridicata Bolnita si este construita in plan triconc.
Din municipiul Bucuresti se parcurge o distanta de 200 de km pana in orasul Slatina, pe traseul Bucuresti, Pitesti, Slatina. Din Constanta distanta parcursa este de 425 km, din Deva 290 km, din Iasi 495 km, iar din Timisoara 405 km.
In judetul Olt turistii pot vizita numeroase alte obiective turistice; printer care cele mai importante dintre acestea ar fi: Portul Dunarean Corabia, Vestigiile Orasului Roman Romula, Casa Memoriala ,,Iancu Jianu’’, Casa Memoriala ,,Nicolae Titulescu’’, Muzeul Judetean Olt, Muzeul Judetean de Etnografie, Muzeul Romanitiului, Padurea Topana, Padurea Geaca, Manastirea Brancoveni, Manastirea Caluiu, Manastirea Hotarani si lista poate continua.
In secolul al XVI-lea boierii din familia Brancoveni construiesc ansamblul arhitectural ce le poarta numele ca fiind un loc de refugiu, iar in anul 1570, bunica lui Matei Basarab a construit o bisericuta din lemn unde slujeau calugari. In perioada anilor 1582-1583 este prima atestare documentara a manastirii. Mai tarziu, in anul 1634, Matei Basarab intreprinde lucrari pentru transformarea si refacerea ansamblului arhitectural ce era prevazut cu un sistem de fortificatii foarte ingenios ce ave aca scop asigurarea unui bastion de aparare, in diverse cazuri ale unor operatiuni militare. Turnul cu clopotnita, pivnitele boltite si spatioase, precum si zidul de aparare care era prevazut cu creneluri dateaza de pe vremea lui Matei Basarab.
Biserica actuala are hramul ,,Sfantul Nicolae’’ fiind construita in anul 1699. Mai tarziu, biserica- bolnita va fi ctitorita tot de dansul. Manastirea a fost partial arsa in timpul razboiului turco-austriac, iar mai tarziu, in anul 1838 a fost grav avariata in urma unui cutremur.
In anul 1700, biserica a fost reconstruita intr-un stil brancovenesc, fiind in forma de cruce. Pictura dateaza din anul 1837, autorii fiind unii necunoscuti. In anul 1702 a fost ridicata Bolnita si este construita in plan triconc.
Din municipiul Bucuresti se parcurge o distanta de 200 de km pana in orasul Slatina, pe traseul Bucuresti, Pitesti, Slatina. Din Constanta distanta parcursa este de 425 km, din Deva 290 km, din Iasi 495 km, iar din Timisoara 405 km.
In judetul Olt turistii pot vizita numeroase alte obiective turistice; printer care cele mai importante dintre acestea ar fi: Portul Dunarean Corabia, Vestigiile Orasului Roman Romula, Casa Memoriala ,,Iancu Jianu’’, Casa Memoriala ,,Nicolae Titulescu’’, Muzeul Judetean Olt, Muzeul Judetean de Etnografie, Muzeul Romanitiului, Padurea Topana, Padurea Geaca, Manastirea Brancoveni, Manastirea Caluiu, Manastirea Hotarani si lista poate continua.
Manastirea Putna este situata la 72 Km de Cetatea de scaun a Sucevei, fiind prima si cea mai importanta ctitorie a lui Stefan cel Mare.
De-a lungul timpului manastirea a trecut prin mai multe incercari: incendii, cutremure, jafuri si navaliri straine care au facut-o sa nu mai arate ca cea initiala..
In secolul al XVII-lea biserica manastirii a fost grav avariata, iar Vasile Lupu incearca sa o rezideasca, insa nu reuseste sa o termine pentru ca isi pierde domnia. Desi biserica refacuta a urmarit intocmai planul si proportiile bisericii lui Stefan cel Mare, pictura originala s-a pierdut pentru totdeauna.
Singura constructie ramasa din vremea lui Stefan cel Mare este Turnul Tezaurului. Aici erau pastrate, dupa cum spune si numele turnului, comorile manastiri si ale curtilor boieresti.
In partea de sud-est a incintei se afla temeliile Casei Domnesti originale, din timpul domnitorului. Intre 1852 si 1856, habsburgii au construit aici alta cladire, refacand beciurile originale.
La inceput constructia a fost conceputa ca o necropola domneasca, biserica adapostind 24 de morminte, dintre care 3 sunt voievodale. Langa mormantul lui Stefan cel Mare este inmormantata Doamna Maria Voichita, sotia sa.
In curte se afla muzeul, unde se pastreaza o parte din tezaurul istoric si artistic al manstirii (colecţie de broderii, manuscrise, tetraevangheliarul de la Humor (1473) şi alte două din 1488 – 1507,
ferecături de argint ale manuscriselor, cădelniţa decorată cu stema Moldovei, cruci, icoane, potire, piese sculptate din lemn)
Manastirea Putna ofera si cazare, pentru detalii puteti sa intrati pe site-ul oficial al manastirii www.putna.ro
Dinspre Suceava se parcurg 72 Km pana la manastire, iar din Radauti 28 Km. In apropiere puteti vizita Chilia lui Daniil Sihastrul, iar pe drumul dintre Putna si Campulung Moldovenesc se gasesc manastirile Sucevita si Moldovita.
De-a lungul timpului manastirea a trecut prin mai multe incercari: incendii, cutremure, jafuri si navaliri straine care au facut-o sa nu mai arate ca cea initiala..
In secolul al XVII-lea biserica manastirii a fost grav avariata, iar Vasile Lupu incearca sa o rezideasca, insa nu reuseste sa o termine pentru ca isi pierde domnia. Desi biserica refacuta a urmarit intocmai planul si proportiile bisericii lui Stefan cel Mare, pictura originala s-a pierdut pentru totdeauna.
Singura constructie ramasa din vremea lui Stefan cel Mare este Turnul Tezaurului. Aici erau pastrate, dupa cum spune si numele turnului, comorile manastiri si ale curtilor boieresti.
In partea de sud-est a incintei se afla temeliile Casei Domnesti originale, din timpul domnitorului. Intre 1852 si 1856, habsburgii au construit aici alta cladire, refacand beciurile originale.
La inceput constructia a fost conceputa ca o necropola domneasca, biserica adapostind 24 de morminte, dintre care 3 sunt voievodale. Langa mormantul lui Stefan cel Mare este inmormantata Doamna Maria Voichita, sotia sa.
In curte se afla muzeul, unde se pastreaza o parte din tezaurul istoric si artistic al manstirii (colecţie de broderii, manuscrise, tetraevangheliarul de la Humor (1473) şi alte două din 1488 – 1507,
ferecături de argint ale manuscriselor, cădelniţa decorată cu stema Moldovei, cruci, icoane, potire, piese sculptate din lemn)
Manastirea Putna ofera si cazare, pentru detalii puteti sa intrati pe site-ul oficial al manastirii www.putna.ro
Dinspre Suceava se parcurg 72 Km pana la manastire, iar din Radauti 28 Km. In apropiere puteti vizita Chilia lui Daniil Sihastrul, iar pe drumul dintre Putna si Campulung Moldovenesc se gasesc manastirile Sucevita si Moldovita.
