Ghid Turistic

Desi considerat a fi una dintre cele mai bine conservate edificii de arhitectura neogotica din jud. Satu Mare, Castelul Karolyi isi continua veacul, singur si strain, in centrul orasului Carei, ca o dovada pentru cei care vor sa stie sau sa vada ceea ce a fost el candva.
Fara sa aiba o origine indepartata, castelul de azi a fost construit pe locurile unei vechi cetati in stil baroc, inaltata de catre familia Karolyi, in anul 1492. La distanta de un veac, mai precis in 1592, datoritã deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a întãri constructia existentã. Clãdirea veche este astfel înconjuratã cu ziduri puternice, întrerupte cu bastioane, având un sant exterior întãrit cu palisade, peste care trece un singur pod suspendat. De asemenea, din considerente defensive se impune necesitatea prezentei unei garnizoane numeroase si bine înarmate.
In anul 1661 cetatea este reintãritã de Karolyi Laszlo si Karolyi Adam cu noi bastioane, pentru ca mai tarziu, in 1699 contele Karolyi Sandor sa decida reconstruirea ei sub formã de castel. În 1705 castelul este atacat de austrieci si distrus partial, fiind refãcut în acelasi an. Deoarece la sfârsitul sec. XVIII el nu mai implineste un rol militar, Karolyi Jozsef hotaraste demolarea zidurilor si astuparea santurilor. Pãstrând doar fundatia si unele ziduri, este astfel reconstruit un castel patrulater, cu un singur etaj. Avand de acum caracteristicile stilului baroc, castelul este terminat în anul 1794, dupã planurile arhitectului Bitthauser Jozsef si cuprinde 20 de camere la parter, 21 la etaj si o capelã. Tot în aceastã perioadã se amenajeaza parcul cu plante ornamentale rare si se construieste un manej pentru 24 de cai.
În urma cutremurului din 1834, castelul sufera anumite pagube, restaurarea lui fiind fãcutã abia între 1894-1896. Cu aceasta ocazie in constructie intervin modificari ultime, de ordin arhitectonic, modificari ce poarta amprenta stilului neogotic. Astfel, la ordinul contelui Karolyi Istvan, arhitectul Meining Arthur, ajutat de catre mesteri priceputi ai Careiului, porneste la restaurarea lui, adãugându-i încã un nivel la fatadã, trei turnuri mici si patru mari. Conform acestor ultime lucrari de restaurare, elementele de apărare prezente in actuala formă a castelului, cum ar fi bastionul sau şanţul cu apă, au capatat doar rol decorativ. Aspectul interior al castelului, in speta uşile, ferestrele, balustrada scãrii interioare precum şi obiectele din fier forjat au fost făurite de catre meşterii locali. Holul a suferit mici modificari in ideea primirii oaspeţilor, sălile de la parter ajung sa fie folosite drept sufragerii şi bucătărie, în timp ce încăperile de la etajele I şi II sunt destinate locuirii.
Legat de mostenirea sa istorica, se poate spune ca acest castel si-a dovedit utilitatea militara pe parcursul sec. XVII, cand a completat aliniamentul marilor fortarete de aparare de la frontiera de vest a Transilvaniei, fiind un punct de referinta in desfasurarea razboaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea impotriva habsburgilor (1703 - 1711).
Referitor la trecutul istoric al castelului au aparut si unele legende in special cu privire la persoana principelui Francisc Rakoczi al II-lea, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind cea a “pivinitei lui Rakoczi”.
Legenda spune ca Pivnita lui Rakoczi a fost construita de curuti, care s-au ascuns in ea si folosindu-se de tunelele sapate la o adancime de 10 m, surprindeau dusmanii in cele mai neasteptate locuri. Pentru a descoperi acest avantaj al curutilor, austriecii au apelat la un mic siretlic si anume au trimis un ofiter chipes la familia lui Rakoczi, ca sa obtina informatii pesemne de la Vilma, fata principelui Rakoczi. Aceasta, indragostindu-se de ofiter a divulgat taina tatalui sau, precizand cand si pe unde anume acesta venea acasa sa-si viziteze familia. Insa plina de remuscari dupa aceasta tradare, ea se decide sa-i marturiseasca tatalui ei divulgarea secretului. Pentru nu a fi prins, principele Rakoczi reuseste sa se strecoare in ultimul moment si sa fuga prin pivnita inspre galeriile amintite. Urmarit incontinuu de soldatii austrieci, pricipele nu poate uita de tradarea fetei si arunca asupra ei un blestem si anume acela de a nu avea voie sa se pieptene si sa se spele decat o data pe an, pana cand va fi dezlegata de cineva. Blestemul spune de asemenea ca nu va putea sa se marite pana cand nu-si va fi cusut camasa de mireasa. Insa numai sapte puncte poate face pe an, iar la fiecare punct acul sa-i intepe degetul. Numai cand va fi gata camasa atunci va fi dezlegeta de acest blestem.
Se spune ca Rakoczi a fost mult timp cautat de catre austrieci, insa niciodata nu a fost prins. Pentru a rezista in pivnita au fost sapate si doua fantani adanci, de unde isi lua apa pentru el si calul sau, ramanand sa iasa afara numai noaptea, cand punea numeroase capcane pentru ca dusmanii sa nu poata inainta in tunel.
O alta legenda spune ca pricipele si-ar fi potcovit invers caii, inducandu-si asftel dusmanii in eroare cu private la locurile si directia in care se deplasa. In aceste fel se zice ca principele a reusit sa conduca, din interiorul pivnitei, lupta de eliberare, mult timp fara sa fie prins.
Atat in ceea ce priveste soarta lui Raczoki, a fetei acestuia cat si a tunerilor din castel, legendele continua pana in ziua de azi, insa povestea lor e mai bine sa fie ascultata la fata locului.
In prezent Castelul Karolyi declarat monument istoric si arhitectural, este inconjurat de un vestit parc dendrologic. Istoria acestuia, mergand mana in mana cu cea a castelului, aduce aminte de infiintarea in anul 1700 a unei frumoase gradini amenajate in stil baroc. Mai tarziu, in anii 1790 grãdinarul Bode Gyorgy amenajeazã în jurul castelului nou, o grãdinã engleza, dotata cu o serã cu plante exotice. Actuala forma a sa o primeste in anul 1890, cuprinzand pe o suprafata de 12 ha, plante rare de grãdinã (208 specii si subspecii de plante arborescente), fiind declarat parc dendrologic în anul 1982. Cel mai important exponat al parcului este considerat platanul urias din fata castelului cu un diametru de 205 cm, la umbra caruia, spune legenda, principele Rakoczi obisnuia sa se odihneasca si sa se sfatuiasca cu capitanii sai.
De asemenea, in partea de vest a gradinii castelului, au fost construite casele de administratie ale mosiei. Aici a fost ridicat si un turn inalt de 33 m, care era folosit pentru aprovizionarea castelului cu apa si curent electric. Pe zidul turnului se afla si azi un suport de lampa din fier forjat, iar in varful turnului este pus simbolul familiei Karolyi, pasarea "Karul", executata de mesteri careieni. Istoria spune ca acest element, adica pasarea "Karul", reprezinta si originea numelui orasului Carei.
Desi cu un trecut istoric poate mai putin mediatizat decat al altor "surori" de-ale lui, nu ar trebui neglijat impactul pe care poate sa-l aiba asupra ochiului strain, pentru ca putina lume stie ca multi ani la rand, castelul a fost considerat un simbol al orasului, atragand catre el numerosi curiosi din tara si strainatate. Mai ales ca la ora actuala, pe langa elementele de arhitectura bine conservate, castelul adaposteste un muzeu istoric si unul legat de ştiinţe ale naturii, impreuna cu o impresionanta biblioteca cu peste 80.000 de volume.
Astfel ca, cei care vor fi interesati sa-i mai dea putina viata vizitandu-l, trebuie doar sa faca un popas in Carei, Jud. Satu-Mare, deoarece Castelul Karolyi, ne asteapta de veacuri in acelasi loc, la 30 km de Satu-Mare, respectiv 117 km de Oradea, pe drumul ce leaga cele doua orase. Iar pentru cei care vin de la Bucuresti, efortul celor 598 km de parcursi pe pitorescul traseu Bucuresti - Brasov – Sighisoara – Medias - Cluj Napoca – Zalau - Carei, va fi pe deplin rasplatit.. Pentru ca batranul castel este mereu bucuros de oaspeti!


scris de Carmen Gusteritan